Matthers

Cred ca inaintea de a folosi chibriturile pentru a aprinde aragazul sau lumanari, le-am folosit pentru una din cele mai distractive jucarii din copilarie, respectiv pocnitoarea cu surub.

Pentru cei care poate nu-si mai amintesc, ea arata cam asa:

Pocnitoarea cu surub

“Reteta”era foarte simpla: se iau doua suruburi, doua piulite, o punga si cat de multe chibrituri puteai lua de acasa, sau cate puteai cumpara de la magazin .

Era atat de distractiv sa arunc surub ala in sus si sa-l vad cum cate perfect perpendicular pe sol, pocnind mai ceva decat banalele petarde din ziua de azi.

O alternativa la aceasta jucarie era un dispozitiv improvizat dintr-o clanta, un cui indoit si un elastic, dar sincer sa fiu nu am avut niciodata, si nici nu mi-am dorit.

Mi-am adus aminte de aceste lucru vazand urmatoarea cutie de chibrituri:

Nu cred ca stiu pe cineva, nici macar copii, care sa nu stie cum se foloseste un chibrit.

Era chiar necesar sa contina instructiuni de folosire? Am ajuns ca in America unde trebuie instructiuni de folosire si pentru hartia igienica, nu cumva sa o inghita vreunul?

Mai mult de atat, descrierea mi se pare chiar amuzant: ”Frecati chibritul urmand o miscare de dute vino.”

Dar unde il frecam? pe lateralul cutiei, pe codul de bare? Daca tot oferi instructiuni, de ce nu dai detalii complete?

Si pentru ca titlul spune doua despre chibrituri, a doua mea dilema este de ce sunt afisate steagul Romaniei si al Uniunii Europene in timp ce scrie “Made in Pakistan”? Ultima oara cand am verificat, Pakistan-ul era in zona Golfului Persic, mai degraba in Asia decat in Europa.

Daca era “Made in Turcia” as mai fi putut accepta, ca ei sunt cu un picior pe fiecare continent.

As putea sa mai comentez inca vreo cateva randuri pe seama acestei poze, dar incerc sa nu mai fiu “Gica Contra” asa mult.